A trei-a zi de Roma

Iarasi fara inspiratie, nu e genul meu sa duc un jurnal , sa scriu timpeniile si( emotiile)  de fiecare zi, si totusi ma fortez, chiar daca imi iese ridicol, nu ma criticati Astazi am fost concentrati pe : poza fotografica. Am ramas socata cind am vazut ce tehnici se folosesc, pot fi numite stupide, ridicole… si totusi de mare succes. Unica chesatie care nu imi placed la Roma(centru) ca nu stiu sa gateasca. Tot ce ase gateste aici are un iz turistic( sai zic asa) Nici romani nu prea ies in oras sa manince, la fiecare colt vezi numa ”panino” e o specie de hamburger ce se face cu tot ce iti trece prin cap insa rezultatul lasa de asteptat, pizza romana nici nu am curajul sa o gust caci ma impresioneaza ‘look-ul’, nu am rabdare sa cvina simbata sa savurez o adevarata pizza napoletana! Nu am avut in vedere ca in toata Roma se gateste prost ci doar in localurile accesibile( mai putin costuoze) O alta cestie ce m-a socat  a fost Piazza Spagnia, cred ca toti stiu ca acolo se gasesc toate buticurile de lux( ) poate in 20 de ani….O strada mai jos de piazza este presarata de magazine accesibile. Am inceput sa cutreeram cu o prietena intreaga strada in cautare unor rochii elegante pentru examenul de simbata( normal ca nu ne puteam permite o rochie mai sus de 100 euro) am rascolit in 23 de magazine 2 rochii si nu le puteam gasi, si nu era problema de pret, nu puteam gasi o rochie simpla, eleganta, tot ce am vazut erau niste chestii oribile plastificate ce se numeau rochii. Dupa 2 ore de dureri de cap am gasitceia ce cautam intr-un singur magazin si pretul era extrem de accesibil! In fine am realizat ca nu are rost sa te chinui sa inveti numele oricarei marci sau magazin doar ca e (la moda) pentru a iti gasi stilul e de ajuns sa iti gasesti 2 buticuri care te reprezinta, in care poti fi sigura ca cind ai nevoie de ceva, gasesti!

 Stiu ca a fost un post oribil, cer scuze! si pentru greselile ortografice)

              Mine va zic un truc pentru succes care la sigur merge

                      A presto:Cat!

A doua zi de Roma

Nu am macar pic de inspiratie si tutusi mi-am promis sa scriu in fiecare seara al acestei saptamini…Ziua de azi a trecut perfect, mi-am trecut prezentarea cu brio Insa cea mai mare satisfactie am avut-o in a-doua jumatate a zilei cind au ajuns kit-urile pentru machiaj…Fantastic un kit profesional semnat Franco Battaglia, am facut o lectie de machiaj natural( in format profesionist) ceia ce e extrem de departe de ceia ce obisnuim noi sa credem ca e…Insa cea mai simpatica faza e sa vezi 12 baieti(modele) stind in fata oglinzii, cu bentita in par, cu trusa pe genunchi, cu pudriera in mina incercind sa isi faca un machiaj natural( al dracului de natural dupa 2 corectoare si 2 straturi de fond de ten) unora le reusise un machiaj uifotm(natural) altii insa sau colorat ca oulale de pasti, am vrut sa le fac o fotografie in timp ce se machiau insa ei sau rusinat de frica sa nu-i postez pe facebook! Suntem o zi intreaga impreuna, sintem prieteni pentru o saptamina., dupa ziua de simbata cine stie cind ne vom mai vedea(daca)……Si totusi savurez din plin aceste clipe. Sunt singura la Roma, sunt aici pentru cea mai extraordinara experienta…….Nu pot sa cred!

           La vita e favolosà!!!!!

                                           A presto, Cat!

Prima zi de Roma…

A trecut si prima zi de basm..Sunt deja 22:50, am juma’ de ora de cind am intrat in hotel. Totul imi pare atit de straniu, nu reusesc sa realizez ce se intipla! Si totusi e fantastic….Sa iesi la ora prinzului sa maninci linga Fontana dei Trevi, sa intri in lumea extraordinara a modei, primul impact dintre tine si un vis care parea irealizabil! Si totusi e adevarat…….Stau intrun hotel modest de 3 stele la periferie de Roma intrun cartier extrem de linist( chiar exagerat) A trebuit sa cutreer apropierile o ora pentru a gasi unde sa cinez, nu l-am gasit si la fie dupa citeva cercuri, m-am oprit intr-un Fastfood( sai zic asa) Arab, si am mincat un adevarat kebab( nu cum se face la Moldova:) Sint plina de emotii…S-o dau la dracu’ o saptemina la Roma, cum altfel as putea sa ma simt! Prima zi de curs a trecut bine( mult mai bine decit ma asteptam) Nu m-am simtit inferioara Romanilor,nu a fost nevoie, au fost toti tare draguti si chiar am intrac in confidenta! Primele lectii s-au bazat pe prezentare(trebuie sa stii sa te vinzi) cum zice proful nostru de deontologie………Atita informatie intr-o singura zi, e fantastic. M ine m-asteapta citeva lectii de casting si o intreaga dupamiaza  de cursuri p/u machiaj…Nu am nici inspiratie sa scriu insa mi-am promis sa tapez toate experientele si  visele acestei saptamini.

            E una vita favolosa , cum zice Kimora…

    Revin mine  cu noi piese de puzzle, experiente si emotii!

                      Buona notte e buona fortuna…a presto Cat!!!

00:23

A trecut o vesnicie de cind nu am intrat pe blog! A fost o luna frumoasa, una reala, am trait-o, am fost om! Acum revin la vechile disperatii insa cu experiente noi… Mine incepe o poveste cu viata de o saptamina! O singura saptamina si totusi o experienta unica… Trenul spre Roma, Piata Barberini…Via Barbierini 47. 7 zile de vis, singura…frumos, si totusi imi pare rau de un singur lucru, nu o sa am timp pentru a cutreera Roma

 Am deschis o noua categorie cu viata de o singura saptamina:Jurnal de Roma………… Primele experiente in lumea modei, primul catwalk, prima poza fotografica! Si totusi ca la sfirsitul fiecarei povesti, Am si eu un happy end! Diploma de modela ( licentiata) si fotobook-ul

Nocturna…

Cutreer nopti, cu ochii pe ferestra,

Visez…  ideie geniala

Astept, prea mult… si pasarea albastra

Si clipele de zbucium in ziua cea fatala.

Ploua, marunt si cald, cu stropi de mingiiere

Frumos e leaganul pe timp de primavara

Cind pasarea perfecta spre zbor se cere,

Cind cinta greerul pe timp de seara…

Si stele cad, si vintul bate implinit

Usor si palid dinspre mare…

Si iarasi cint ca auzit…

Si iarasi soarele rasare

 Si iarasi raza, iarasi zori

Aceiasi adiere cu gustul aceleasi flori,

 Trecut de miezul noptii iarasi…

   Cutreer nopti…

              Si iarasi…

Legenda

Pentru a trai aceleasi emotii pe care le-am trait eu, cititi acest articol ascultind aceasta splendida melodie:

In dimineata aia ma primblam ca de obicei prin lumea mea perfecta, savuram aceleasi clipe ca de fiecare data, retraiam la infinit aceleasi emoti singura…Luind drumul spre padurea mea desenata, am dat peste o usa, o usa stranie pe care nu o mai vazusem pina atunci, parca a aparut din nimic, era gri, era veche, si totusi cunoscuta, ca si cum mai trecusem prin ea…Curiozitatea ma impins sa o deschid, insa era inchuiata la cheie, am inceput sa caut cheia, nu puteam sa o gasesc, un nor roz mi-a facut din ochi, m-am ridicat spre el cu gindu ca stie unde  pot gasi cheia, el insa nu vruse decit sa-si piarda timpul cu mine. M-am dus la soare sa-l intreb, el insa nici nu a vrut sa imi raspunda. Am coborit iar pe pamint si am inceput sa caut prin iarba, o giza mi-a soptit ca izvorul stie unde e cheia. Am luat drumul catre izvorul de sticla, el insa ma trimis spre munte, am ajuns si acolo, muntele nu era acasa insa fiul sau mi-a aratat catre buzunarul de la rochie, nedumerita realizez ca am o cheie inauntru, era cheia de la usa……..Fericita am alergat spre usa si am deschis-o. Am dat peste un labirint fantasmic, era atit de frumos si ma ademenit atit de repede inantru. Brusc usa sa inchis in urma mea si sa facut intuneric, am fost cuprinsa de o frica incredibila. Am inceput sa alerg lovindu-ma de peretii labirintului, auzeam o melodie  rece. Am sitit ca ceva inauntru ma doare, plinge, se distruge. Am inceput si eu sa pling pentru prima data, efectul era cauzat de acea stranie melodie care nu dorea sa inceteze…..Trei zile am hoinarit in intuneric plingind, fara sa dau de esire, am crezut ca poate sufletului i e foame/sete, am rupt un strugure parfumat de pe peretele labirintului si i l-am dat, apoi am dat de o cutie cu fum, a ingitit-o pe toata. Brusc durerea  ma lasa, iar melodia incepe sa ma mingie, o simteam atit de frumoasa chiar daca era aceiasi. Apoi a aparut o lumina care ma facut sa o urmez, ma oprit la o usa si a disparut. Usa aia era atit de frumoasa, atit de verde….Am deschis-o si am descoperit ceva fantasnic, un tarim colorat, und erau oameni, fete ce imi  zimbeau, m-am simtit atit de fericita si totusi ceva ma speriat, era prea stranie lumea aia pentru mine, am dat sa intru inapoi in labirint, insa cineva mi-a soptit:

-Ramii cu noi!

(m-am intors si am zarit o fata atit de cunoscuta, insa nu imi puteam aminti unde o mai vazusem) parca imi citise gindurile:

-Ce, nu ma mai recunosti?

-Nu? cine esti?

-Sunt viata! te rog nu pleca mi-ai lipsit, ramii cu noi, rami cu mine…

Nu am putut sa ii refuz. Am inchis usa cu un trasnet puternic, si ea sa transformat in pulbere de aur ce mi-a intrat in ochi. Am ramas sa traiesc acolo, printre oameni, am devenit vie. Uneori pulberea isi da de stire si mai trag cite o privire inapoi in luma mea perfecta, insa nu mai e ca la inceu,t nu mai e perfecta, acum e doar rodul unei iluzii, iluzii care ma tinut in somn pre mult si totusi cineva ma trezit…….

                                                         Multumesc……………………..

Happy end…

Timpul a trecut, trece………insa cu o senzatie de vesnicie. Ma simt alta, ma simt noua, ma simt eu! Si cit e de frumos universul, atit de limpede, atit de pur, atit de ”numai al meu’.  Am reusit, am creat lumea perfecta, am adus-o la realitate….inca o stea pe peretele de cucerii. Si la ce am avut nevoie de zilele alea alchimice, ridicole , de acele nopti? Hm……poate ele au fost acea picatura de lumina care imi lipsea in cautarea cutiei(frumos a spus ea)…Si totusi nu m-ai am dubii, remuscarii si ginduri de geniu, sunt vie, visez, sunt om! Am realizat ca traiesc o poveste, am oameni pentru care merita sa traiesc( si nu doar sa exist), am prieteni pe care ii iubesc nespus demult( chiar daca sun departe) doar gindul la ei ma face sa zimbesc, ei sun cei care mi-au creat amintiri…….frumoasele amintiri! Am o casa inconjurata de liniste si infinit, am doi copaci da lamie si unul de maslin( frumosi mai sunt dimineta la noua) am un job care mi-a daruit putina  independenta……ah cit e de dulce! Am tot ce ii trebuie unui om pentru a fi fericit, nu m-ai simt nevoia de a fi geniu. Ah……… cit e de dulce primavara si cit e de buna cartea, frumos cind o citesti in original, frumos mai scrie Oscar Wilde

Si pe un HAPPY END va las sa savurati aceasta melodie, veche si totusi fericita, plina de culoare si amintiri, frumoase amintiri……

02:39am

Sint la un pas……….sa ating apogeul iluziei, absolutul depresiei…… O noapte nedormita atit mi-a daruit cel pe care il credeam la un click distanta. Ma sufoca gindul ca m-a deschis, tot ce mia ramas in minte sin doar  acele 3 nopti de depresie. Filozofia mea inca nu poate percepe aceste strigate de genii. La ce bun realitate unuia ce traieste facind.o pe victima cind visele dor mai mult? Meditatiile mele sunt prea sarace pentru a intra in lumea sa perfeta…Nu cunosc alchimie, nu detin secretul pietrei filozofale… De ce m-a ales pe mine? oare si-a jucat piesa de teatru pe sufletul meu?Ma prins in pauza cind imi schimbam masca, mi-a vazut fata, am uitat sa inchid usa, sau……….am facut-o intentionat…in vreme de criza? Nu m-ai stiu. Am mai permis o gerseala, am mai pierdut o dorinta, nu mai cred in nimic, nici nu mai am curaj sa ma numesc sceptica. Simt doar un flux de energie negativa ce imi doboara ratiunea…..Pentru o secunda de dragoste, acum platesc cu ura…Chiar daca nu vreau sa o fac, mi-o cere el……..

P.S. Acest articol a fost dedicat unuia ce l-am crezut prieten, frate geniu, suflet paralel……….Acum nu mai am decit ura, si parei de rau, De ce?

Am i for real?

E sarbatoare, toti sint fericiti….insa afara ploua, in camera mea ploua, ma simt atit de veche, am senzatia ca miros a mufa. Toate fericirile se transforma in tragedii, dorintele in cutii prafuite, si timpul in nisip ars…Am vrut o lume noua, acum o detin in totalitate insa simt ca nu pot face fata tacerii cu care sunt rasplatita. De l-atita ploaie sau sters si culorile de-afara, au ramas numai nuante de gri si mov prafuit. Migrenele nu ma lasa de citeva zile bune…. Totul pare atit de obscur si rece incit nici soarele pe care il ptind la salon nu isi mai face efectul, tot palida ramin……….Hm, dureaza cam mult acest ’asteapta’…….Nu reusesc sa fac nimic, gindurile imi terorizeaza mintea, iar creerul nu mai suporta atita agitatie……I drink my coffe- the black one, and smoke my cigarette ‘cose this is like a way to spend my time…As iesi la o plimbare insa ploaia ma face sa orbesc si am frica sa nu it drumul spre camera…As scrie cartea aia  insa sunt in lipsa de inspiratie, as citi-o pe asta insa nu gasesc timp ca sa incep……….Sunt falita- nici sperante, nici dorinte, nici inspitatie, timp, soare, fericire, emotie… falita! Totul se transforma in ridicol, nici nu mai stiu daca exist cu adevarat sau e vreo farsa de-a lui, sut marioneta pe care nu o va folosi niciodata, de nu va ave nevoie nicidata, de care nu va sti niciodata……. let me sing, si atit a fost! Ma simt dependenta de asta insa am sers trecutul din ista de prieteni……Acum nu mai am nimic, sint singura cu necunoscutul care intirzie sa ma bucure, poate chir nici nu vrea………Amintiri? Ce sunt alea? jurnale prafuite ce se pastreaza intr-un colt de minte? Si daca uiti unde le-ai pus? Nu mai conteaza oricum provoaca doar durere si regete, semne si De ce-uri la nesfirsit….. Ramine doar sami petrec acelasi timp….to drink my  coffe and smoke my cigarette……..

  ……………….

-”What of art?” she asked.

-”It is a malady.”

-”Love?”

-”An illusion.”

-”Religion?”

-”The fashionable substitute for belief.”

-”You are a sceptic.”

-”Never! Scepticism is the beginning of faith.”

-”What are you?”

                                                                           -”To define is to limit.”

                                                                           -”Give me a clue.”

                                                                           -”Threads snap. You would lose your way in the labyrinth.”

 Multumesc lui pentru fragment………Va las in meditatii, daca cineva are vreo cale spre realitate sa-mi spuna!

I’ll be your lover to………..

Addicted……….. he is so real, so alive…..enjoy it……….!

La un click distanta………

 

Astazi am relizat ca distanta……….hmm……..uneste.  Stiu! pare absurd, banal, ridicol insa adevarat pentru mine. Totul incepe sa se limpezeacsa, sa se deschida, sa ma faca sa inteleg……..Sa inteleg cine sunt eu. si cine pretind sa fiu……Am inceput sa-mi fac noptile dureroase ca zilele sa-mi fie rasplatite cu fericire, am inceput sa-mi croiesc drum spre constient , iar el imi vine in intimpinare, am inceput sa accept adevarul, ca mai tirziu sa pot minti cu usurinta, am invatat sa imit indiferenta ca m-ai apoi sa fiu rasplatita cu putere, toate datorita lui.Cel pe care uneori il credeam misogin, cel pe care uneori… il uram, il blestemam, cel pe care uneori il simtem mai aproapre decit eu insumi, cel…. Nu, nu e vreo dragoste, nu e sentiment, e ceva mai genial, e sufletul in care ma regasesc…

 

 

-Luna astazi e atit de frumoasa!

-Nustiu nu o vad…

-Ma uit peste fereastra…ma gindesc..,ea e la aceiasi distanta…de mine, de tine…iseamna ca totusi suntem aproape?

- Esti drogul de care nu ma pot lipsi…

                                                                                                

Oare e atit de fantastica viata incit iti ofera totul in palma? Sintem oare noi cei ce cautam labirinturi? Totul pare o opera nesfirsita, iarasi ajung la Alchimistul lui Coelho 

…………………………………………..

Nu l-am simtit  niciodata atit de aproape, atit d familiar, atit de………Chiar si cind eram fata infata il simteam atit de departe, atid de strain, atit de………..

Acum e doar la un click distanta….

Let me Sign-Robert Pattinson

Un cintec ce ma facut sa descopar o alta ’eu’ dupa sute de ascultari in 3 zile inca il stiu perfct…….efectul dureaza!

Melodia inca ma face sa tulbut, de glas nici nu m-ai zic, il aud incontinuu!Savurati-l…

P.S. putin sunt cei care inteleg acest cintec, eu sunt dependenta!

Cum e cu Oscaru’

 Ca sa nu dezamagesc pe nimeni, si sa nu credeti ca sunt prea rea, m-am decis sa ma impart cu voi, nu va suparati de cronologie, v-am pus la intimplare…….

Asa deci:

 Oscarul nr. 1 vine la……..Ritasecret

  Oscarul nr.2 vine la……..Adakiss

                                                                                   Oscarul nr.3 vine la………Skeatles

Si ca sa nu uit de mine………cel mai deosebit si oroginal………                                                            

P.S. sper ca nu va suparati, pe asta chiar ca nu il impart cu nimeni!

Meditatii de primavara…

 Cu prima raza de caldura incep sa simt viata, ma regasesc vie de fiecare data cind privesc in oglinda… Dupa 2 nopti nedormite si pline de depresie, cu cintecul lui Robert Pattinson pe repeat let me sing ma simt chiar libera. Mi-am descarcat  emotiile ce s-au strins vreme de-o iarna intr-un pahar de vin si un pachet de Malboro touch…Incep iarasi sa gindesc rational si sa-mi reinoiesc depozitul de masti, acum chiar ca am inspiratie! S-o dau la dracu’ de-atita realitate si adevar chiar sunt satula de propriile disperatii, nu stiu cit o sa ma tina acest val de energie insa sper sa reusesc sa-l folosesc corect caci simt ca am nevoie de o schimbare……… Multumesc lui Nicu fratele geniu datorita caruia m-am descoperit si a realizat multe lucruri… chiar iti multumesc Nicule pentru marea curatenie de primavara care mi-ai facut-o in creieri, singura nici ca reuseam! Sint atit de odihnita incit mintea incepe sa functioneze ca un swedish watch ceia ce ma cam mira, caci in ultima vreme mergea greu si avea nevoie urgenta de un reinstall. Se pare ca am facut-o si pe asta, la cite inteligenta am macar atita am putut face…Nu ma opresc la asta(faza cu inteligenta , ma distreaza…atita doar, nu ca m-as autocritica prea ’critic’)Revin poate in citeva zile cu noi pierderi de timp, daca imi ajunge inspiratie sau daca nu uit, acum sunt atit de distrata incit nici flash-uri nu mai am, de-alea de ma bagau in depresii si chiar ma bucur… Daca reuseste cineva sa inteleaga la ce dracu’ am scris postu’ dat ii dau un oscar………. sincer chiar nu am ideie!Oricum va urez nopti linistite, pufoase si pline de fantasme, iar eu va pup si va iubesc in chineza…….

Where is the light?

Somewhere in this darkness there is a light that i can’t find, maybe it’s to fare away, ore maybe i’m just blind!

Doare! cind realizezi ca nu esti defapt ceia ce ai crezut mereu ca esti! Te pierzi in observatii si nu reusesti sa intelegi nimic….te simti sters, gol, indiferet si fara suflet, iar ceia ce credeai ca iti da putere te doboara. Doare!!!!!!  Toate visele se spulbera lasind doar o adiere rece si link-ul unui cosmar ce dureaza ! Unde-i speranta ? unde-i adevarul? Iara-si doare! Chiar e atit de alchimica viata in cit i-ti trebuie o vesnicie sa o intelegi, iar la fine sa realizezi ca ai fost doar un esec, o greseala! Simti cum clipele de tacere i-ti taie venele, iar galagia i-ti explodeaza capul………. Nu m-ai ai inspiratie, strigi si i-ti vine sa te arunci in mare……….!!!!!!!!!!!!! Doare, cind tot ce ai crezut ca i-ti apartine in totalitate nu a fost niciodata al tau! Doare! cint crezind ca esti fericit si ca cineva are nevoie de tine………esti doar folosit. Doare cind privesti spre soare si nu reusesti sa-l vezi. Doare, cind minti doar pentru a parea puternica, cind intr-adevar sufletul ti se rupe bucati. Doare, cind nimeni nu te intelege. Doare, ca existi! Te omoara doar gindul ca si miine trebuie a trezesti, ca inca mai este un miine! De ce? Oare tot efortul pe care l-ai depus pentru a fi fericit a fost doar o farsa? Poate……….Unde-i gloria victoriei pe care ai obtinut-o cu singe? S-a pierdut in vint! Realitatea e un chin, insa nu mai ai putere sa-ti creezi iluzii………Doare! Nu mai ai putere sa intorci clepsidra, iar nisipul demult sa scurs………

Unuia ce se credea perfect!

Tu cel perfect, chiar nu ai stiut ca clepsidra se isi schimba sensul odata ce termina nisipul sa curga? Tu ala ce nu credeai in esec…….Hmmm…… te-ai ars, te doare, esti distrus, dezamagit….gol! Nu ai vrut sa asculti, erai multumit de iluziile care te-au tronsformat in monsru! Acum ce simti? mai poti simti? Imi pare rau, insa adevarul doare chiar si atunci cind nu vrei sa-l accepti! Stii cum sa-ti revii? cm sa treiesti? cred ca ai utat ce inseamna realitate, acum iti vine greu sa iti amintesti………. Rezista consecintele!!!!! Vinovat! Da esti singur vinovat, te-a doborit orgoliul si teatrul fals, acum te lasa, caci oricum nu mai esti bun de nimic…O stii singur, ai stiut-o mereu, insa ai incercat sa te amagesti, ai reusit…………..tu cum crezi? Eu nu! Si stii ce ma doare cel mai mult? Am vrut sa te feresc de propriu-ti esec, sa i-ti ascund falsul si ridicolul pe care il aratai……..Nu! N-ai vrut sa accepti ajutor, te-ai simtit rege? acum simte-te boschetar! O meri-ti scuza-ma, iarta-ma…..O meriti!!!!!! Cred, sper, ma rog sa i-ti revii, sa realizezi si sa iti ceri ertare de la oamenii pe care i-ai calcat in picioare. Rezista!

Fata de pe pod…

In lumea mea stranie si mereu noua am un pod pe care trec in fiecare zi……….Mereu le vad acolo, disperate, ratacite, distruse si totusi le vad. Fetele de pe pod…….oare de ce? au ales oare ele aces pod? Nu……..nu cred, alegerea a  fost facuta de cineva in care ele au crezut, si au ramas……dezamagite! De fiecare data le privesc cu mila, cind ploua, cind bare vintul dinspre mare deti ingeata chiar si sufletul, mereu le vad! Nu le judec caci ma doare, in privira lor plina de ura zaresc acel strigat de ajutor, acea lumina care de mult sa stins de pe fata……..Si totusi unul le divinizeaza…el, geniul si zeul alchimiei, filozoful sufletului, el…Coelho! al caruia cerneala transforma oribilul in fantastic, ridicolul in perfect, si pe ea……….zeita! El cel ce isi are propriile pilde si credinte, el regele! Divinizez doctrina norocului sau…….Norocul, unde il poti gasi?De ce il astepti mereu la usa? degeaba………! El poate aparea in orice substanta, in batrina care-si primbla ciinele in fiecare diminiata la 9, in barbatul la costum cu o valiza in mina, in mosul care joaca la lotto de 3 ori pe saptamina si de fiecare data aceleasi numere, in ea……..fata de pod , insa nicioda nu iti va bate la usa! Si la cita dreptate are nu cred ca ar reusi cineva vreodata sa-l contrazica…  Pilda se expica intr-un mod ridicol de simplu ” Norocul se afla mereu in ceia ce incerci sa eviti, in ceia ce detesti, ceia ce iti provoaca sila, chiar si in ea…….Aia pe care o dispretuiesti, pe care nu vrei sa o numesti umana, si stii de ce? Pentru ca stii ca nu ai atita curaj si forta sa invingi societatea, sa o privesti cu ochii tai, fara lentila ce se vinde la colt sau la vecin, pentru ca nu stii sa traiesti, nu ai vise, nu tinzi spre fericire….ai doar in buzunar sticluta cu iluzi sterpe care te reprezinta si nin care bei de fiecare data cind dai de adevar, caci e prea crud sa-l poti accepta…….Ea poate…..!

A new start…

Iata ca imi suride si mie norocul, sau poate e iarasi o iluzie………Sa-i zic noroc! Incredibil cum o simpla pierdere de timp iti poate schimba viata( vreau sa cred in asta)……….Ca de obicei petrecindu-mi nenumaratele seri pe net in cautare de nimic am dat de un casting, si ca sa-mi treaca din timp m-am gindit sa completez ancheta(e vorma de un casting pentru o agentie de modeling de la Milano) Mi-am scris toate datele si am incarcat si o fotografie……..Tot bine si frumos, cind deja uitasem si de casting si de tot, ma suna un numar privat, normal ca nu raspund insa in vine mesaj de la secreteria telefonica. Cum eram curioasa si normal ca am sunat sa vad ce poate fi, pentru un moment chiar am ramas blocata( am uitat sa precizez ca am lasat si numarul de telefon cind am complectat ancheta) am fost sunata de la agentia data” John Casablancas model agency” si am fos rugat sa sun cit de curind posibil, caci au nevoie sa vorbeasca cu mine in legatura cu castingu’( am fost invitata la Milano) Ca sa ma informez mai mult, am intrat pe situl oficial al agentiei, mare mi-a fost dejamagirea cind am vazut ca asta e de fapt o scoala de modeling. Mama mi-a explicat cum e cu scolile de modeling( costa enorm de mult siiti promit contracte, insa ramin doar cu promisiunile) Deci am lasat totul balta si nici nu ma gindeam sa sun. timp de 2 saptamini am fost sunata de 4-5 ori de la acea agentie, nu-am facut cazul. Astazi iarasi soc……….. Deschid posta si vad mesaj de la ei, citez:

 Ciao Catalina,

 sono Carla della John Casablancas; ho provato a chiamarti senza riuscire a contattarti.

 Ho bisogno di parlarti in merito al casting, chiamami quindi al numero 0258103107 dalle 11.00 alle 13.00 e dalle 14.00 alle 18.00.

Ti ringrazio

 Carla

John Casablancas Milano

via G. Bugatti, 3 20144 Milano

 tel +39 02 58103107

fax +39 02 58103108

www.johncasablancasitalia.com

 Gindinduma oare ce dracu’ vor astia de la mine, imi aduc aminte ca pe pagina de casting era scris ”Vrei sa devii model? inscriete repede la casting” dupa putin Google serch, incep sa inteleg ce se intimpla. Faza cu castingul e un proiect nou si chiar e vorba de o ”modeling agency” …………..Chiar si Mama a ramas un pic ‘blocata’ citez: Pate chiar asta e norocu’ tau, miine numaidecit sun sa vad despre ce e vorba, si daca e nevoie zburam si la Milano……….

 Am nevoie de succes……mine explic totul detailat dupa ce sun!!!!!!!!!!

Nebuna!

Ma aflu-ntrun abis plin de sperante vide

Ma simt inlantuita intr-un cerc de morminte

Si strig, ma zbat incet, sa nu m-auda nimeni

Iar nebunia-mi sa explodeze doar in mine.

Caut cu ochii o oaza de lumina plumburie

Gasesc doar fum de aripi si iarba amaruie,

Ma otravesc cu-n fum dulceag arzind in praf de oase

Ma uit cum intr-un colt Aid camasa-mi coase

Turbat de bautura cu ochii plini de singe,

Deapana firul de ata si-apoi iarasi il stringe.

Ciudat, cind nebunia ma doboara fulgerind

Apar strigoi ai erei din aripi fluturind.

Incerc sa schimb orbita sa ma trezesc din somn,

Simt viata…vie chiar si atunci cind dorm.

Aud murmur de lava cum frige talpi de ingeri,

Ma arde, ma topeste si totusi va mai ninge…

Subconstientul iar ma minte, fara un pic de mila,

Privesc la tot ce ma-nconjoara si mi se face sila!

               Ard……………………

Ridicol…

Uneori i-ti vine sa rizi la cit de ridicol poate arata un ideal…Atunci de ce oamenii mai viseaza? Imposibil de inteles, fiecare isi are propria inchipuire despre acest cuvint si totusi toti tind spre el.Cum s-ar explica acest asa zis fenomen? E ca si cum ai tinde spre ceva ce exista, dar totusi nu exista, ar fi iarasi o fraza ridicola si totusi cea mai reala explicatie. Atunci de ce toti tind spre el, viseaza, incearca sa faca din el o realitate proprie? I-mi vine destul de straniu sa inteleg de ce am atins aceasta tema de-a dreptul stupina, si totusi ma distreaza destul de mult… De ce oamenii incearca mereu sa para cu totul altcineva decit sint intradevar? Se chinuie sa para mai destepti, mai invincibili, mai frumosi… mai ideali, cind stiu singuri ca e o chestie de prost gust si chiar arata ridicol. Si eu care sunt un exemplar destul de veritabil din acesata specie raspinditaa pina la extrem, sa o numesc,, Specia disperatilor”  incerc mereu sa o fac pe filozoafa, sincer chiar ma distrez destul de mult. Uneori imi mai pierd inspiratia ca in momentul dat, devin o masca stearsa- fara personalitate si totusi cu principii. Nustiu de unde dar am darul asta de a ma autocritica si totusi o fac mereu la persoana a-trei-a, so dau la dracu’  , cita ingeniozitate…….